"Aberatii despre fericire in viziunea mea

Exista mai multe crezuri despre fericire. Goana dupa fericire fiind continua. Insa in goana asta a noastra constatam ca alergarea dupa fericire da mai multe satisfactii decat fericirea in sine! De ce? Simplu! Pentru ca nestiind sa definim fericirea, nu putem sa o percem ...corect!
Uneori ea este proiectata ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi, si e adevarat! Nimeni nu poate sustine cu tarie, daca e sincer cu sine, ca ar fi fericit... Faptul ca se mai loveste de cate o satsifactie, de cate o bucurie... ca, in anumite conditii, betatitudinea il napadeste, asta nu inseamna ca e fericit. Se zbate, dar nu e...se bucura, dar nu e, traieste cu iluzia ei... si atat.

Dar si ideea ca adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti e la fel de cretina. Am fost creati demni de fericire. Definind-o corect putem fi fericiti. Solon considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Dupa parerea mea, Solon era un idiot, in afara de faptul ca era un stoic. Necazurile arata ca fericirea e posibila. Cum? Asta va sti fiecare in parte...
Cautam fericirea...cu respiratia intretaiata si muschii agonizand... Si este adevarat ca fericirea e atât de aproape de nenorocire.Tot atât de adevarat ar fi si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea... insa, asta e rolul ei.. si totusi in spatele durerii vedem fericirea.

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Tot el a lansat ideea, destul de realista, ca omul nu e fericit, dar e demn de fericire. Fiind demni de fericire, suntem in situatia sa fim spectatori la spectacolul veitii, a universului, a existentei, insa nu actori. Cum devenim actori in acest joc de „a fi sau a nu fi fericit” ? Pai in primul rand sa definim corect pozitia noastra fata de fericire. Sa stim, apoi, ce e fericirea in mod real. Sa ne ducem la originile ei... Cand a fost adusa pentru prima data ideea de fericire inaintea noastra?

Reteta fericirii este diferita la fiecare in parte... insa cat e de reala? Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Altii considera ca a te infunda intr-o manastire sau a trai viata la maxim, e fericire... Altii „prostituindu-se” pe net sau prin media... se considera fericiti.

Oamenii care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Un surogat...un mod de a atinge ceea ce nu au. Unii mai au nevoie si de un joint ca sa fie impulsionati...ca deh, altfel n-ar simti cat de ridicoli sunt in cautarile lor. Paradisul... tinta nebunilor! La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis.?! Ba da, e facut... insa lui nu ii place un Paradis...lui ii place doar. ..un paradis. Oricum Pamanatul e un paradis pentru oameni, dar cine sa aprecieze? Cine sa se bucure? Majoritatea preferam alcovurile, pub-urile tip „paradise”... dar uitam ca la cativa km chiar putem intra intr-un paradis.Insa omul, cum pune piciorul acolo, distruge. Omul s-a resemnat cu ideea ca nu poate atinge paradisul...si din acest motiv... accepta orice alt surogat.

Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Unii cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Da?! Wow...eu cum draq nu stiam asta. Daca e asa usor de atins...de ce atatia nefericiti in jur? Unii considera fericirea o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si nu e asa? Ba da... teoretic. Insa practic...cum draq sa ajungi in starea aia...fara sa te flosesti de mijlocitori?Putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem?Dar daca ea este înconjurata de multe alte flori, si ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile... ce facem?

Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu baloane de sapun.Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de baloane . Noi suntem ca niste baloane de sapun. Nu intelegem nimic din nimicnicia existentei noastre, si, in aroganta noastra patetica inca mai tinem capul sus. De ce? Ca sa demonstram ce? Ca suntem zei? Nu suntem! Dar ce suntem? Niste jalnici nefericiti ce orbecaim ca disperatii dupa acele clipe de fericire...baloanele de sapun ale lui...Carpe Diem."

(autor- Mircea Ermin)