Manipularea- tehnica transmisa de mii de ani

"ACEIA CARE NU ÎSI AMINTESC TRECUTUL, SUNT CONDAMNATI SA-L REPETE"

INCASII

Povestirea, într-un fel, duce cu gândul spre destinul tragic al imperiilor precolumbiene. Incasii dezvoltasera un sistem social întrucâtva asemanator celor imaginate de adeptii socialismului utopic. Întreaga suprafata a statului era impartita în trei: o parte apartinea soarelui, produsele obtinute de pe aceasta "treime sacra" fiind folosite pentru întretinerea preotilor si pentru jertfele rituale, a doua apartinea suveranului, iar a treia poporului. În ceea ce priveste cultivarea pamântului, fiecarui barbat însurat i se repartiza o bucata de pamânt de o anumita suprafata (aproximativ aceeasi pentru toti), numita tupu.
De asemenea, daca avea copii, pentru fiecare baiat i se mai repartiza un tupu, iar pentru fiecare fata, o jumatate de tupu.
Recolta era strânsa la comun si se împartea si ea tot în trei parti egale. O treime mergea la depozitele de stat, ce apartineau suveranului, depozite din care erau platiti militarii, constructorii de drumuri si cetati, functionarii. Tot din aceste depozite era întretinuta si Curtea imperiala. A doua treime era dusa în depozitele "sacre", de unde erau aprovizionati preotii.
A treia parte era împartita în mod egal tuturor celor care muncisera pamântul, în raport cu numarul parcelelor pe care le cultivase fiecare. În cazul unor calamitati naturale, ce nu per­miteau obtinerea unor recolte suficiente pentru toata lumea,
depozitele de stat erau deschise pentru a se aproviziona din rezervele lor si poporul. Acelasi sistem era aplicat si în cazul cresterii turmelor de lame. În afara obligatiilor fata de stat, concretizate în munca pe câmp, si satisfacerea
stagiului militar, cetatenii aveau si obligatia de a presta un anumit numar de zile de munca în folos obstesc (la constructii, în mine, la sistemele de irigatii etc). Cei inapti de munca, vaduvele si batrânii primeau de la stat toate cele necesare traiului. De asemenea, oamenii trecuti de saizeci de ani erau scutiti de munca, iar cei ce împlinisera cincizeci de ani munceau mai putin. Desi, în urma cuceririlor, multe grupari etnice fusesera stramutate din locurile de bastina si amestecate cu altele, acest sistem de viata, în timp, a dus la deosebiri minime între cetatenii de rând ai imperiului.
Nu existau bani, nu exista proprietate privata, nu existau cersetori, cetatenii obisnuiti aveau aceeasi stare materiala, motiv pentru care nu se raspândisera nici "maladii" precum lacomia, invidia, egoismul. Se pot scrie studii întregi despre
comparatia unui asemenea sistem ce functiona aproape impecabil si tipul de societate întrevazut de adeptii socialismului.
Trebuie remarcat ca societatea incasa înregistra o egalitate aproape perfecta doar la nivelul cetatenilor de rând.
Deasupra acestora, se afla o întreaga ierarhie de functionari ai statului, membri ai familiei imperiale, preoti, care se bucurau de privilegii uriase, dar si acestea foarte bine definite si îmbinate cu obligatii privind buna functionare a statului. Însa nu despre o asemenea paralela dorim sa discutam. Sistemul incas, indiferent cât de neobisnuit ar parea, ajunsese aproape de perfectiune în ceea ce priveste functionarea sa. La fel, desi diferentele sunt semnificative, Imperiul Aztec, pe continentul nord-american, tindea spre perfectiune (tot în ceea ce priveste functionarea).
Însa perfectiunea a condus spre o anumita degenerare, spre o vulnerabilitate tot mai accentuata a întregii societati.
Aceasta este una dintre cauzele, poate chiar cea fundamentala, pentru care câteva sute de conchistadori au reusit sa distruga doua civilizatii uluitoare, sa provoace moartea a milioane de oameni.

revenind in zilele noastre, sau mai exact in secolul abia trecut, din care razbate inca destul de vie in amintirea noastra, fantoma socialismului, nu putem sa nu observam similitudinile socante. oare istoria se repeta pentru ca nu am putut sa tinem noi cont de ea sau pentru ca cineva a aplicat usor modificat ce a invatat din trecutul altor civilizatii? e, cred destul de clar faptul ca marea majoritatea maselor, cei care nu cunosteau istoria mai departe de parintii si bunicii lor, nu au avut practic nici o sansa sa priceapa ce li se "coace". urmand un exemplu de mii de ani, initiatii au pus la cale planul de pastorire a turmei, asigurandu-si astfel calea directa spre creierul colectiv.