Cum se poate evita divortul?

M-am simÅ£it inspirat să vorbesc despre divorÅ£. Acesta este un subiect delicat deoarece trezeÅŸte sentimente atât de puternice persoanelor pe care le-a afectat în moduri diferite. Unii se văd pe ei înÅŸiÅŸi sau îi văd pe cei dragi ca victime ale divorÅ£ului. AlÅ£ii se văd pe ei înÅŸiÅŸi ca beneficiari ai acestuia. Unii privesc divorÅ£ul ca pe o dovadă a eÅŸecului. AlÅ£ii îl consideră ca fiind o ieÅŸire de urgenţă din căsătorie. Într-un fel sau altul, divorÅ£ul afectează majoritatea familiilor din Biserică.

Indiferent de perspectiva dumneavoastră, vă rog să ascultaÅ£i în timp ce voi încerca să vorbesc în mod clar despre efectele divorÅ£ului asupra legăturilor veÅŸnice ale familiei pe care le căutăm, ca parte a planului Evangheliei. Vorbesc deoarece sunt îngrijorat, însă am speranţă.
I.

Trăim într-o lume în care întreaga idee a căsătoriei este ameninÅ£ată ÅŸi în care divorÅ£ul este ceva obiÅŸnuit.

Ideea că societatea are un interes puternic de a proteja căsnicia atât pentru binele celorlalÅ£i cât ÅŸi pentru binele cuplului ÅŸi al copiilor acestora a fost înlocuită pentru mulÅ£i cu ideea că o căsătorie este doar o relaÅ£ie personală între doi adulÅ£i care-ÅŸi dau consimţământul ÅŸi care se poate încheia atunci când oricare dintre aceÅŸtia doreÅŸte.1

Ţările care nu au avut nici o lege care să permită divorÅ£ul au adoptat una, iar majoritatea ţărilor în care divorÅ£ul este permis au făcut ca acesta să fie mai uÅŸor de obÅ£inut. Din nefericire, sub legile în care divorÅ£ul este pronunÅ£at fără a exista vreun vinovat, se poate să se pună capăt mai uÅŸor unei căsnicii cu un partener nedorit decât unei relaÅ£ii de muncă avută cu un angajat nedorit. Unii, chiar se referă la prima căsătorie ca la „căsătoria de început", ca la o casă mică pe care cineva o foloseÅŸte pentru un timp înainte de a se muta mai departe.

Slăbirea ideii că o căsătorie este permanentă ÅŸi valoroasă are consecinÅ£e pe termen lung. Fiind influenÅ£aÅ£i de divorÅ£ul propriilor lor părinÅ£i sau de mentalitatea populară că o căsătorie este ca un lanÅ£ cu bilă de fier care te opreÅŸte să te realizezi personal, unii tineri evită căsătoria. MulÅ£i dintre cei care se căsătoresc fără să se angajeze complet în această instituÅ£ie, sunt pregătiÅ£i să fugă la prima încercare mai serioasă.

În contrast cu aceasta, profeÅ£ii moderni ne-au avertizat că tratarea căsătoriei „ca un simplu contract pe care-l închei atunci când îÅ£i place... ÅŸi pe care-l rupi la prima problemă... este un rău care conduce la condamnare", în special atunci când copiii au de suferit.2

În vremurile străvechi ÅŸi chiar sub legile tribale din unele ţări în care acum avem membri, bărbaÅ£ii au puterea de a divorÅ£a de soÅ£iile lor pentru orice lucru mărunt. O astfel de asuprire nedreaptă a femeii a fost respinsă de Salvator, care a declarat:

„Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaÅ£i nevestele; dar de la început nu a fost aÅŸa.

Eu însă vă spun că oricine îÅŸi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, ÅŸi ia pe alta de nevastă, preacurveÅŸte; ÅŸi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveÅŸte" (Matei 19:8-9).

Genul de căsătorie necesar pentru exaltare - veÅŸnică în durată ÅŸi asemănătoare cu Dumnezeu în calitate - nu ia în considerare divorÅ£ul. În templele Domnului, cuplurile sunt căsătorite pentru toată veÅŸnicia. Însă unele căsătorii nu progresează către acest ideal. Din cauza „împietririi inimilor [noastre]", Domnul nu insistă acum asupra consecinÅ£elor standardului celestial. El le permite persoanelor divorÅ£ate să se căsătorească din nou fără a avea pata imoralităţii specificată în legea mai înaltă. Cu excepÅ£ia cazului în care membrul a comis un păcat grav, acesta poate întruni condiÅ£iile pentru o recomandare pentru templu sub aceleaÅŸi standarde de demnitate care sunt valabile ÅŸi pentru ceilalÅ£i membri.
II.

Sunt mulÅ£i membri buni ai Bisericii care sunt divorÅ£aÅ£i. Mă adresez lor prima dată. Noi ÅŸtim că mulÅ£i dintre dumneavoastră sunteÅ£i victime inocente - membri ai căror foÅŸti parteneri în căsnicie au încălcat continuu legămintele sacre, au abandonat sau au refuzat să-ÅŸi îndeplinească responsabilităţile căsătoriei pentru o perioadă lungă de timp. Membrii care au avut parte de un asemenea abuz, cunosc pe propria lor piele că există situaÅ£ii mai rele decât divorÅ£ul.

Când o căsnicie este moartă ÅŸi nu mai are nicio ÅŸansă de resuscitare, trebuie să existe un mijloc de a o încheia. Am văzut astfel de exemple în Filipine. La două zile după căsătoria lor în templu, soÅ£ul ÅŸi-a părăsit tânăra soÅ£ie ÅŸi nu s-a mai auzit nimic despre el timp de peste zece ani. O femeie căsătorită a fugit ÅŸi a obÅ£inut divorÅ£ul într-o altă Å£ară, însă soÅ£ul ei, care a rămas în Å£ară, este căsătorit în continuare, conform legii filipineze. Atât timp cât în acea Å£ară nu există nicio clauză pentru divorÅ£, aceste victime nevinovate ale părăsirii nu au nicio modalitate de a-ÅŸi încheia căsătoria ÅŸi de a-ÅŸi continua viaÅ£a.

Åžtim că unele persoane se gândesc după aceea la divorÅ£ul lor cu regret faţă de vina lor parÅ£ială sau principală care a dus la ruptură. ToÅ£i cei care au trecut printr-un divorÅ£ cunosc durerea ÅŸi au nevoie de puterea vindecătoare ÅŸi de speranÅ£a rezultate din ispăşire. Această putere vindecătoare ÅŸi această speranţă sunt aici atât pentru ei, cât ÅŸi pentru copiii lor.
III.

Mă adresez acum membrilor căsătoriÅ£i, în special acelora care se gândesc la divorÅ£.

Vă îndemn cu tărie pe dumneavoastră ÅŸi pe cei care vă sfătuiesc să priviÅ£i realitatea că, în cazul majorităţii problemelor din cadrul căsniciei, remediul nu este divorÅ£ul, ci pocăinÅ£a. De cele mai multe ori, cauza nu este incompatibilitatea, ci egoismul. Primul pas nu este separarea, ci schimbarea personală. DivorÅ£ul nu este soluÅ£ia tuturor lucrurilor ÅŸi, deseori dă dureri de cap pe termen lung. Un studiu internaÅ£ional aprofundat despre nivelurile de fericire dinainte ÅŸi după „evenimentele majore ale vieÅ£ii" arată că, în medie, oamenii au mult mai mult succes de a reveni la nivelul lor de fericire după moartea soÅ£ului sau soÅ£iei, decât după divorÅ£.3 SoÅ£ul sau soÅ£ia care speră că divorÅ£ul va rezolva problemele, realizează de cele mai multe ori faptul că acesta le agravează, având în vedere că ceea ce urmează după divorÅ£ - în special atunci când sunt implicaÅ£i ÅŸi copii - generează noi probleme.

GândiÅ£i-vă prima dată la copii. Deoarece divorÅ£ul separă interesele copiilor de interesele părinÅ£ilor lor, copiii sunt primele sale victime. Cei care studiază viaÅ£a de familie ne spun că motivul cel mai serios pentru declinul curent al bunăstării copiilor este reprezentat de ÅŸubrezirea actuală a căsniciei, deoarece instabilitatea familială diminuează preocuparea părinÅ£ilor pentru copii.4 Åžtim că acei copii care sunt crescuÅ£i într-o casă în care există doar un singur părinte după divorÅ£, sunt mult mai predispuÅŸi la utilizarea drogurilor ÅŸi alcoolului, la un comportament sexual imoral, la rezultate ÅŸcolare slabe ÅŸi la diferite alte tipuri de persecuÅ£ii.

Un cuplu care are probleme grave în căsnicie trebuie să se vadă cu episcopul lor. În calitatea sa de judecător al Domnului, el va oferi sfaturi ÅŸi poate chiar restricÅ£ii disciplinare care vor duce la vindecare.

Episcopii nu-i sfătuiesc pe membri să divorÅ£eze, dar ei îi pot ajuta pe membri cu urmările deciziilor acestora. Sub legea Domnului, căsătoria, asemenea unei vieÅ£i omeneÅŸti, este un lucru valoros, viu. Dacă trupurile noastre sunt bolnave, căutăm să le vindecăm. Nu renunţăm. Atât timp cât există o ÅŸansă de viaţă, căutăm să vindecăm, din nou ÅŸi din nou. AcelaÅŸi lucru ar trebui să fie valabil ÅŸi în cazul căsniciilor noastre, iar dacă noi Îl căutăm, Domnul ne va ajuta ÅŸi ne va vindeca.

SoÅ£ii ÅŸi soÅ£iile, sfinÅ£i din zilele din urmă, trebuie să facă tot ceea ce pot pentru a-ÅŸi proteja căsnicia. Ei trebuie să urmeze sfatul de îmbogăţire a căsniciei din mesajul Primei PreÅŸedinÅ£ii din numărul lunii aprilie a anului 2007 al revistei Liahona.5 Pentru a evita aÅŸa numita „incompatibilitate", ei trebuie să fie cei mai buni prieteni, să fie buni ÅŸi amabili, atenÅ£i la nevoile unul altuia, căutând întotdeauna să se facă fericiÅ£i unul pe celălalt. Ei trebuie să fie parteneri în ceea ce priveÅŸte finanÅ£ele familiei, lucrând împreună pentru a-ÅŸi tempera dorinÅ£ele pentru lucrurile temporale.

Desigur, pot să existe momente când unul dintre soÅ£i greÅŸeÅŸte, iar celălalt este rănit ÅŸi simte durere. Când acest lucru se întâmplă, cel faţă de care se greÅŸeÅŸte trebuie să pună în balanţă dezamăgirile din prezent ÅŸi binele din trecut alături de perspectivele mai strălucitoare ale viitorului.

Nu adunaÅ£i lucrurile rele din trecut, nu vă mai gândiÅ£i la ele din nou ÅŸi din nou. Într-o căsnicie, măcinarea este destructivă; iertarea este divină (vezi D&L 64:9-10). CereÅ£i îndrumarea Spiritului Domnului pentru a ierta nedreptăţile (aÅŸa cum preÅŸedintele Faust ne-a învăţat atât de minunat), pentru a depăşi greÅŸelile ÅŸi pentru a întări relaÅ£iile.

Dacă vă îndreptaÅ£i deja către statutul de căsătorie doar prin nume, vă rog să vă Å£ineÅ£i de mâini, îngenuncheaÅ£i împreună ÅŸi cereÅ£i prin intermediul rugăciunii, ajutor ÅŸi puterea vindecătoare a ispăşirii. Cererile dumneavoastră umile ÅŸi unite vă vor aduce mai aproape de Domnul, unul de altul ÅŸi vă vor ajuta să reveniÅ£i înapoi la armonia conjugală.

LuaÅ£i în considerare următoarele observaÅ£ii făcute de un episcop înÅ£elept care are o experienţă vastă în sfătuirea membrilor care au probleme în căsnicie. Vorbind despre aceia care în cele din urmă au divorÅ£at, el a spus:

„În general, fiecare cuplu sau fiecare persoană a recunoscut că divorÅ£ul nu a fost un lucru bun, însă cu toÅ£ii au insistat asupra faptului că situaÅ£ia lor a fost diferită.

În general, ei s-au concentrat asupra vinei partenerului ÅŸi au dat foarte puÅ£in vina pe propriul lor comportament. Comunicarea s-a stins.

În general, priveau în urmă, fără a avea dorinÅ£a de a renunÅ£a la trecut ÅŸi de a merge mai departe.

În unele situaÅ£ii, era vorba despre păcate grave, însă de cele mai multe ori ei doar „au încetat să se iubească unul pe altul", spunând: ‘El nu-mi mai satisface deloc nevoile' sau ‘Ea s-a schimbat'.

ToÅ£i au fost îngrijoraÅ£i de impactul asupra copiilor, însă întotdeauna concluzia a fost: ‘este mai rău pentru ei să ne aibă împreună ÅŸi să ne certăm'".

În contrast cu aceasta, cuplurile care au urmat sfatul acelui episcop au rămas împreună, iar căsniciile lor au devenit mai puternice. Acea perspectivă a început cu angajamentul lor reciproc de a Å£ine poruncile, de a rămâne activi în frecventarea Bisericii, în citirea scripturilor ÅŸi în a se ruga ÅŸi de a lucra asupra propriilor lor slăbiciuni. Ei „au înÅ£eles importanÅ£a ÅŸi puterea ispăşirii pentru partenerul lor ÅŸi pentru ei înÅŸiÅŸi" ÅŸi „au avut răbdare ÅŸi au încercat în mod repetat". După ce cuplurile pe care el le-a sfătuit au făcut aceste lucruri, pocăindu-se ÅŸi lucrând pentru a-ÅŸi salva căsnicia, acest episcop a raportat că „vindecarea a fost realizată în procent de 100%".

Chiar ÅŸi cei care cred că partenerul lor este vinovat în totalitate nu trebuie să acÅ£ioneze în pripă. Un studiu arată că „nu există nicio dovadă că divorÅ£ul sau separarea i-au făcut în mod specific pe adulÅ£i mai fericiÅ£i decât faptul de a rămâne într-o căsnicie nefericită. Doi din trei adulÅ£i căsătoriÅ£i nefericiÅ£i care au evitat divorÅ£ul s-au declarat, după cinci ani, fericiÅ£i fiind căsătoriÅ£i".6 O femeie care a continuat o căsnicie dureroasă timp de mulÅ£i ani, până când copiii au crescut, a explicat: „În căsnicia noastră existau trei personaje - soÅ£ul meu, eu ÅŸi Domnul. Mi-am spus că dacă doi dintre noi vor putea continua, vom putea continua împreună".

Puterea speranÅ£ei exprimată în aceste exemple este recompensată câteodată cu pocăinţă ÅŸi cu schimbare, însă din când în când nu este. CircumstanÅ£ele personale diferă foarte mult. Noi nu putem controla ÅŸi nu răspundem pentru alegerile celorlalÅ£i, chiar ÅŸi atunci când influenÅ£a lor este atât de dureroasă. Sunt sigur că Domnul îi iubeÅŸte ÅŸi îi binecuvântează pe soÅ£ii ÅŸi pe soÅ£iile care încearcă să-i ajute cu dragoste pe partenerii care se luptă cu astfel de probleme profunde ca pornografia, ca alte obiceiuri care conduc la dependenţă sau cu efectele pe termen lung al abuzului suferit în timpului copilăriei.

Indiferent de rezultat ÅŸi de dificultatea problemelor dumneavoastră, aveÅ£i promisiunea că nu vi se vor lua binecuvântările relaÅ£iilor familiale veÅŸnice dacă Îl iubiÅ£i pe Domnul, dacă Å£ineÅ£i poruncile Sale ÅŸi dacă faceÅ£i doar tot ce puteÅ£i. Când tânărul Iacov a avut parte de „necazuri ÅŸi multă întristare", din cauza faptelor celorlalÅ£i membri ai familiei, tatăl Lehi l-a asigurat: „Tu cunoÅŸti măreÅ£ia lui Dumnezeu; iar El va sfinÅ£i suferinÅ£ele tale spre binele tău" (2 Nefi 2:1-2). În mod asemănător, apostolul Pavel ne-a asigurat că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8:28).
IV.

În încheiere, mă adresez pe scurt celor care se gândesc la căsătorie. Cea mai bună modalitate de a evita divorÅ£ul de un partener infidel, abuziv sau care nu este un sprijin este aceea de a evita căsătoria cu o astfel de persoană. Dacă doriÅ£i să aveÅ£i o căsnicie bună, interesaÅ£i-vă bine. Asocieri de genul „petrecerea timpului cu cineva" sau al schimbului de informaÅ£ii pe Internet nu constituie o bază suficientă pentru căsătorie. Trebuie să aveÅ£i întâlniri, urmate de o curte atentă, profundă ÅŸi temeinică. Trebuie să aveÅ£i ocazii ample de a cunoaÅŸte comportamentul posibilului partener de căsnicie în diverse situaÅ£ii. Persoanele logodite trebuie să înveÅ£e tot ceea ce pot despre familiile cu care urmează să se unească în curând prin intermediul căsătoriei. Din toate acestea trebuie să înÅ£elegem că o căsnicie bună nu necesită un bărbat perfect sau o femeie perfectă. Necesită doar un bărbat ÅŸi o femeie care ÅŸi-au luat angajamentul să se străduiască împreună să atingă perfecÅ£iunea.

PreÅŸedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat: „Două persoane care se apropie de altarul căsătoriei trebuie să-ÅŸi dea seama că pentru a ajunge la o căsătorie fericită pe care o speră, trebuie să ÅŸtie că mariajul... înseamnă sacrificiu, împărtăşire ÅŸi chiar o reducere a unor libertăţi personale. Înseamnă o economie grea ÅŸi pe termen îndelungat. Înseamnă copii care aduc cu ei greutăţi financiare, greutăţi de slujire, îngrijire ÅŸi îngrijorare; dar înseamnă, de asemenea, sentimentele cele mai adânci ÅŸi mai plăcute dintre toate".7

Din propria mea experienţă, mărturisesc despre dulceaÅ£a căsătoriei ÅŸi a vieÅ£ii de familie pe care declaraÅ£ia despre familie o descrie ca fiind fondată pe „responsabilitatea sacră" a soÅ£ului ÅŸi a soÅ£iei „de a se iubi ÅŸi de a se îngriji unul de celălalt ÅŸi de copiii lor" ÅŸi „pe învăţăturile Domnului Isus Hristos".8 Mărturisesc despre El ca fiind Salvatorul nostru ÅŸi mă rog în numele Său pentru toÅ£i cei care năzuiesc la binecuvântările supreme ale unei familii veÅŸnice, în numele lui Isus Hristos, amin.

O căsnicie bună nu necesită un bărbat perfect sau o femeie perfectă. Necesită doar un bărbat ÅŸi o femeie care ÅŸi-au luat angajamentul să se străduiască împreună să atingă perfecÅ£iunea

Dallin H. Oaks