titlu

Bunicii, minunatele fiinte care ne-au vegheat in perioada copilariei si ne-au modelat spiritul. Experienta lor este foarte pretioasa, confruntarile lor cu viata ne emotioneaza, blandetea si rabdarea lor ne fac mai buni.

Rolul bunicilor in familie ar trebui localizat in timp si spatiu. Cand spun timp, ma gandesc la evolutia tipului de familie traditionala la romani, in trecut si in prezent. Daca ma gandesc la spatiu este o mare diferenta intre sat si oras. Familia traditionala in trecut insemna bunici, parinti si copii. Acestia locuiau de obicei impreuna, mai ales la tara, se ingaduiau, se iubeau si se ajutau reciproc. Exodul tinerilor de la sate catre oras, iar mai nou, spre meleaguri straine a influentat unitatea familiei si a determinat destramarea familiei traditionale. Azi copiii pleaca la munca la oras sau in strainatate, iar bunicii raman sa aiba grija de gospodarii si de nepoti. Lupta pentru existenta, goana dupa bani pentru asigurarea supravietuirii sau dorinta de imbogatire sunt principalele motive ca oamenii sa se indeparteze de familia de care erau conectati cu legaturi puternice nevazute si de locurile natale instrainandu-se tot mai mult. Chiar si proverbul stravechi "Fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea" parca nu mai e atat de prezent in sufletul romanilor. In timp ce parintii muncesc din greu prin straini sau la orase, bunicii cresc nepotii si incearca sa pastreze unitatea familiei, adunandu-i pe toti la diverse evenimente sau in concedii.

Bunicii stiu sa ii ademeneasca pe copiii la ei din cand in cand, sa le pregateasca ceva bun, cum numai bunica stie sa faca. Ma emotioneaza pana la lacrimi cand aud tinerii spunand : "Ma duc la bunici sa-mi petrec vacanta pentru ca acolo imi retraiesc copilaria si ma incarc de energie pentru a merge mai departe".

La oras situatia este putin diferita, in defavoarea bunicilor care oricata disponibilitate si afectivitate ar avea pentru familie, sunt epuizati de munca de o viata (majoritatea au avut serviciu) si sunt macinati de boli pe care de cele mai multe ori le ascund sa nu-si supere copiii si nepotii. Recent am vazut la televizor un film care m-a emotionat deoarece trata exact aceasta problema: o bunica in grija careia erau lasate toate treburile familiei s-a imbolnavit si a ales sa plece la un azil, sa moara departe de cei dragi pentru a nu fi o povara pentru ei.

Un vechi proverb spune:"Cine nu are batrani sa-si cumpere". Intelepciunea bunicilor, experienta lor de viata sunt nepretuite. Bunicii ofera familiei dragostea lor, bunavointa, sprijin si asteapta foarte putin, un gest, o vorba tandra, putina protectie.

Eu as completa acest proverb cu un altul care spune: Daca ai batrani asculta-i, ajuta-i si nu-i supara!

Nici nu va inchipuiti ce inseamna pentru bunici o cat de mica atentie: un "Sarut mana! "dimineata, un pupic cand pleaca nepotii la scoala, un "Sarut mana pentru masa!", o plimbare in parc sau la iarba verde impreuna cu copiii si nepotii. Aceste gesturi frumoase le insenineaza chipul si le prelungesc viata.

Viata este trista pentru bunicii ramasi singuri, departe de familie, care se trezesc in fiecare dimineata cu speranta ca vor veni copiii sau nepotii sa-i vada. Am ajuns in Cosmos, vedem la televizor tragediile care se petrec in lume, dar nu ne uitam peste gard sa vedem ce mai face vecinul batran, bolnav si singur, fara nici un ajutor si care asteapta si tot asteapta pe cineva care nu mai vine...

Dragi copii si nepoti! Nu uitati ca intr-un tarziu veti fi si voi bunici. Depinde de voi daca veti fi bunici fericiti sau nefericiti!