Internetul-arma terorista?

de George Preda

După înscenarea din 11 septembrie 2001 au fost implementate o serie de legi care încalcă libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, sub pretextul protejării lor de teroriÅŸti. În SUA, pericolul terorist a fost mereu prezentat drept unul extern, având ca sursă grupări extremiste musulmane, precum Al Qaeda. Iată că o propunere legislativă din 2007 mută dintr-o dată pericolul terorist din afara graniÅ£elor SUA, în interior ÅŸi îi transformă pe toÅ£i cetăţenii americani, care îndrăznesc să gândească altfel decât le dictează guvernul, în potenÅ£iali teroriÅŸti.  

Este vorba despre „Legea Prevenirii radicalismului violent ÅŸi a terorismului autohton” înaintată Congresului american în octombrie 2007. Legea a fost aprobată cu o majoritate surprinzătoare de Camera reprezentanÅ£ilor (404 de voturi pentru, ÅŸi 6 împotrivă), dar a rămas în discuÅ£ie la Senat, în urma numeroaselor proteste ÅŸi dispute pe care le-a iscat.

Autoarea acestei legi, Jane Harman, explică: „Studiem procesul prin care persoanele cu credinÅ£e radicale se transformă în persoane care ar putea să utilizeze violenÅ£a.” Doar că nu este vorba despre un simplu studiu academic pentru a verifica niÅŸte ipoteze, ci despre o propunere legislativă în toată puterea cuvântului, înaintată Congresului american ÅŸi chiar aprobată cu o grabă suspectă de una din Camere. Totul pe baza unor considerente vagi.

În luna iunie 2007, Jane Harman declara: „terorismul autohton este principala ameninÅ£are la adresa SUA ÅŸi a fost principala ameninÅ£are în ultimele decenii”, contrazicând toate declaraÅ£iile făcute de oficialii americani începând cu 2001. Trebuie spus că Jane Harman este membră a Congresului ÅŸi preÅŸedinta „Subcomitetului pentru servicii secrete, informaÅ£ii ÅŸi măsurarea riscului terorist” a Camerei ReprezentanÅ£ilor.

AceleaÅŸi idei au fost promovate încă din 2005 de un think tank (RAND), cu care Jane Harman are strânse legături. Un raport al acestuia, intitulat „TendinÅ£e în terorism”, aduce însă un detaliu interesant cu privire la adevărata miză a acestei noi legi ÅŸi chiar a „războiului împotriva terorismului”. Un întreg capitol este dedicat „ameninţării reprezentate de terorismul autohtnon ne-musulman, identificat cu militanÅ£ii anti-globalizare.”

În viziunea autorilor acestei legi, radicalismul este reprezentat de ideile, comportamentele, principiile ÅŸi politicile neaprobate de guvern. Iar pentru a-i împiedica pe cei cu astfel de viziuni să ajungă la comportamente violente (deÅŸi până în prezent nu s-a putut demonstra o legătură directă între cele două aspecte) legea oferă ÅŸi soluÅ£ia salutară: controlul internetului, privit nici mai mult nici mai puÅ£in decât drept o armă teroristă.

Hope Marston, membru al Comitetului de apărare a drepturilor omului, avertizează asupra pericolului utilizării într-un cadru legislativ a unor termeni vagi, care lasă loc la interpretări ÅŸi care de-a lungul istoriei au deschis mereu calea spre abuzuri. 

Jules Boykoff, profesor universitar specializat în ÅŸtiinÅ£e politice ÅŸi autor al mai multor lucrări, ÅŸi-a declarat îngrijorarea faţă de utilizarea unor definiÅ£ii circulare cum ar fi cea a „violenÅ£ei bazate pe ideologie”. Boykoff a  avertizat ÅŸi că se face o nepermisă confuzie între radicalism ÅŸi extremism. „Cei doi termeni nu sunt sinonimi. Radicalism provine din radical, rădăcină, a merge la rădăcina problemei. Astfel că, dacă guvernul vrea într-adevăr să meargă la rădăcina terorismului, atunci ar trebui să spună adevărul despre terorism, despre rădăcinile economice ale acestuia.”

Caroline Fredrickson, director al Biroului din Washington al Uniunii Americane pentru Libertăţi Civile (ACLU) se declară îngrijorată de această propunere legislativă, care încalcă flagrant regulile democraÅ£iei: „Legile trebuie să fie date pentru a reglementa comportamente, nu idei sau credinÅ£e. Ar trebui să se preocupe mai degrabă de cei care comit infracÅ£iuni ÅŸi crime, nu de cei care gândesc anumite lucruri care nu convin guvernului.”