Pierduta noastră ţară

Angica

Pierduta noastră ţară,
Ce se mai poate face,
Când, ca-n război, noi pierdem
Sărmana noastră pace?
Românii mor de foame
În propria lor ţară,
Nici nu se nasc copiii,
Că şi încep să moară.

E-o maladie gravă,
În fiecare casă
Mormântul ne atrage
Şi steaua ne apasă,
Aici, e-un fel de cuşcă,
Făcută din zăbrele,
Adolescenţii-nvaţă
Să mintă şi să-nşele.

Bătrânii-şi poartă vârsta
Prin zile nisipoase,
Dar cea mai grea povară
Li-s propriile oase.

N-au bani de-o biată pâine,
În pieţele corupte,
Nu-i mai ascultă nimeni
Pe cei întorşi din lupte.

Ferestrele-n oraÅŸe,
Ferestrele în sate
Rămân şi zi, şi noapte
La fel de-ndoliate.
Åži, vai, ca niÅŸte jalnici
Şi vinovaţi furunculi,
Apar pe trupul ţării
Distrugători homunculi.

Pierduta noastră ţară
Te-ai afundat în tine,
Apar marionete,
Ce clămpăne că-i bine
Impozite cretine
Åži taxe criminale
Blochează în cavale
Cântările de jale.

Se moare-n România
Ca-n abatoare stranii
Ce vite de tăiere
Au devenit ţăranii,
Dar trec ÅŸi muncitorii
Şi trec şi cărturarii,
Prin marile sentinţe
Åži marile avarii.

Pe-aici, prin România
Nu numai că se plânge,
Dar roua de pe iarbă
În zori miroase-a sânge.
Eşti văduvă de pace,
Tristeţea te omoară,
Pierduta noastră viaţă,
Pierduta noastră ţară!

• Adrian    Paunescu